Regiunea București-Ilfov se află printre cele mai bogate din Uniunea Europeană după PIB pe cap de locuitor ajustat la puterea de cumpărare, depășind numeroase centre economice occidentale și confirmând concentrarea prosperității în marile capitale europene, alături de Praga, Budapesta și Varșovia.
Regiunea Eastern and Midland din Irlanda ocupă primul loc într-un clasament al celor mai bogate regiuni din UE, cu un PIB pe cap de locuitor de peste două ori mai mare decât media UE. Luxemburg și sudul Irlandei se situează, de asemenea, mult peste media UE, susținute parțial de activitatea companiilor multinaționale. Surpriza este, însă, că Praga și București-Ilfov se numără, la rândul lor, printre cele mai bogate regiuni din UE, evidențiind concentrarea avuției în marile orașe, arată profit.ro.
Folosind datele de la Eurostat, graficul realizat de Visual Capitalist clasifică regiunile UE după PIB pe cap de locuitor în standardele puterii de cumpărare (PPS), indicator care ajustează diferențele de cost al vieții între state.
Top 15 regiuni din UE după PIB/capita (PPS)
- Eastern and Midland (Irlanda) – 107.200 € – 268% din media UE
- Luxemburg – 97.700 € – 245%
- Southern (Irlanda) – 86.500 € – 217%
- Hamburg (Germania) – 78.300 € – 196%
- Praga (Cehia) – 76.600 € – 192%
- Bruxelles (Belgia) – 76.000 € – 190%
- București-Ilfov (România) – 75.000 € – 188%
- Regiunea Capitalei (Danemarca) – 70.100 € – 175%
- Olanda de Nord (Țările de Jos) – 69.900 € – 175%
- Bavaria Superioară (Germania) – 67.700 € – 170%
- Budapesta (Ungaria) – 67.200 € – 168%
- Utrecht (Țările de Jos) – 64.900 € – 162%
- Bolzano – Tirolul de Sud (Italia) – 64.200 € – 161%
- Île-de-France (Franța) – 64.000 € – 160%
- Varșovia (Polonia) – 62.800 € – 157%
Media UE: 40.000 € (100%)
Irlanda și Luxemburg sunt lideri detașați. O parte din această performanță reflectă însă modul în care companiile multinaționale își înregistrează profiturile în aceste economii. În special în Irlanda, prezența marilor companii străine poate împinge PIB-ul pe cap de locuitor mult peste nivelul sugerat de consumul intern sau veniturile gospodăriilor. Economiștii descriu acest fenomen drept „distorsiune a PIB-ului”, unde profiturile generate global sunt contabilizate local.
