Titus Corlățean a transmis, luni dimineața, într-o postare pe Facebook și într-un videoclip înregistrat în fața Parlamentului, că proiectul său de „înnoire profundă” a PSD „nu este, din păcate, fezabil”, anunțând că își încheie „după 24 de ani” parcursul în partid. Senatorul afirmă că a intrat în competiția internă convins că poate construi „o echipă serioasă, profesionistă”, dar a ajuns la „o concluzie dureroasă, dar necesară”: în condițiile actuale, planul său nu este posibil.

În mesaj, Corlățean descrie PSD drept „un spațiu dominat de tranzacții, frici și calcule personale”, fără curaj, dezbatere reală sau dorință de reformă. Spune că a întâlnit colegi care i-au dat dreptate, însă „prea puțini au fost dispuși să se implice deschis”. Le mulțumește explicit lui Robert Cazanciuc și Constantin Toma, precizând că nu a dorit să-i expună și pe alții pentru a evita repercusiuni.

În video, Corlățean reamintește că au trecut două luni de la anunțarea candidaturii la șefia PSD și susține că alternativa unei echipe „de oameni pregătiți, educați, cu credibilitate” nu este realizabilă în actualul context intern. El afirmă că PSD „seamănă tot mai puțin cu un partid politic”, devenind „o entitate cu conținut economic” și un profil de lideri tranzacționali. Încheie subliniind că nu regretă anii petrecuți în PSD și că România „are nevoie de o altă direcție”.

„Butoane, influență și bani”. Acuzații și presiuni invocate de senator

Corlățean relatează că, în perioada recentă, ar fi fost ținta unor campanii în care a fost etichetat „omul rușilor” sau „al chinezilor”, cu acuzații privind „averi nemăsurate” și atacuri care au vizat inclusiv soția sa, profesor și logoped la o școală specială. El evocă existența unor „butoane” la sediul din Kiseleff, influență și resurse financiare folosite în spațiul public, în paralel cu „încurajări” primite din teritoriu.

Senatorul vorbește și despre lipsa „bărbaților politici” dispuși să-și asume public opinii, deși „mulți oameni pregătiți” ar exista în continuare în partid. Potrivit lui, frica de a fi „monitorizați” și obișnuința „șușotelilor pe la colțuri” descurajează implicarea deschisă.

„PSD-ul nu mai are o viață politică democratică vie”, mai spune Corlățean, echivalând acest fenomen cu „moartea politică a unui partid”.

Concluzia este renunțarea la proiectul propriu și închiderea unui ciclu politic personal început în urmă cu 24 de ani. Nu este clar dacă acest lucru ar putea însemna părăsirea PSD și implicarea într-un nou proiect politic.