CNSAS publică, în premieră, cifre detaliate despre dimensiunea aparatului Securității la finalul regimului comunist. Documentele din septembrie 1988 arată că Departamentul Securității Statului avea 14.629 de angajați, distribuiți între aparatul central, trupele de securitate și structurile teritoriale, cu efective care variau semnificativ de la un județ la altul.
„Analiza cuprinde întregul aparat, fiind calculată la un total general de 14.629 de angajați (obținut prin însumarea celor 8.760 de angajați din aparatul central și trupele de securitate – cu cei 5.869 de angajați ai aparatului teritorial). În acest total este inclus și personalul muncitor civil (p.m.c. – aproximativ 1200 de persoane, fără grad militar). Această categorie de personal era încadrată astfel: muncitori calificați și tehnicieni (în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale – reparații echipamente de ascultare, auto, laboratoare foto/chimice), deservire logistică grea (șoferi de transport, personal administrativ pentru clădiri și depozite, specialiști în telecomunicații sau constructori încadrați direct de minister fără grad militar), gospodării anexe, tipografie (personalul care deservea infrastructura extinsă a Ministerului de Interne de pe întreg teritoriul țării), activități de secretariat (dactilografe, secretare)”, arată CNSAS, relatează ziare.com.
Cum era împărțită Securitatea
Conform datelor publicate, din punct de vedere geografic și operațional DSS era împărțit astfel: aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe și S.M.B. – Securitatea Municipiului București).
Aparatul central al DSS (București – DSS): 6.023 cadre (reprezentând 41,17% din total)
Trupele de Securitate (Comandament + Unități): 2.737 cadre (reprezentând 18,71% din total)
Aparatul teritorial (40 de Județe + S.M.B.): 5.869 cadre (reprezentând 40,12% din total)
Operativii erau mai puțini dar supravegheau direct populația
CNSAS arată că, din punct de vedere operativ, avem următoarea pondere a angajaților Securității:
· Linia Informații Interne:
Direcția I: Concentra un număr relativ restrâns de cadre, având 103 angajați. Centrul acționa ca nucleu de coordonare, analiză și sinteză a informațiilor politice, sociale și culturale. Menirea Direcției I era supravegherea directă a populației sub aspectul conformării ideologice. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul I)
· Linia Contrainformații în Sectoarele Economice:
Direcția II: Înregistra un nucleu centralizat de 152 de angajați responsabili de marile obiective economice strategice naționale și ministere. În teritoriu asigura supravegherea informativă directă în fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructură economică regională. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul II)
· Linia Contraspionaj:
Direcția III: Avea o pondere ridicată în structura centrală, cumulând 213 angajați dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul III)
Linia operativă „T”. Interceptări și ascultări
Unitatea Specială „T”: Un colos tehnologic de sine stătător la nivel central, operând cu 466 de angajați. La nivel executiv cadrele deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și control ambiental. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul T)
· Linia operativă „F” (Filaj, observație stradală și investigații):
Unitatea Specială „F”: Reprezenta una dintre cele mai mari concentrări logistice de personal din structura centrală a DSS, cu un efectiv de 745 de angajați dedicați capitalei și cazurilor de importanță națională. Cadrele constituiau echipe mobile stradale destinate urmăririi directe a persoanelor considerate periculoase de către regim. (Structură teritorială corespondentă – Serviciul F)
· Linia operativă „S” (controlul corespondenței scrise – scrisori, colete, trimiteri poștale interne și internaționale)
Unitatea Specială „S”: figurează cu un volum semnificativ de personal, fiind o activitate intens centralizată în București – 356 de angajați. În teritoriu activitatea de control al corespondenței se desfășura la nivelul fiecărui Inspectorat Județean prin birouri sau compartimente speciale „S”, de regulă amplasate secret în incinta oficiilor poștale județene mari (PTTR).
În Gorj, Securitatea avea 98 cadre (17 femei / 81 bărbați).
https://ziare.com/securitatea/urmareau-romani-1989-organizare-fiecare-judet-2035228
