Sistemul Energetic Național al României traversează o perioadă marcată de provocări complexe, operând în condiții de alertă energetică. Această dinamică este dictată de o serie de factori structurali și conjuncturali: indisponibilitatea producției nucleare – oprită), debite scăzute ale râurilor care afectează grav hidrocentralele, dar și o supracapacitate de producție fotovoltaică în orele de vârf diurn, urmată de un deficit acut după lăsarea întunericului. S-a vorbit serios, până acum o săptămână, despre pene de curent sau chiar blackout şi apel la ajutoare de urgenţă din vecini. Acest scenariu extrem a fost însă evitat, în mare datorită unui aport sporit din partea termocentralelor, adică acel sector din energie cel mai lovit de ecotaxele cerute de Bruxelles, politică la care România s-a raliat, arată un material economedia.ro.
În timpul zilei, parcurile fotovoltaice generează volume masive de energie verde – peste 3.000 de MW la orele prânzului, dacă avem cer senin în mare parte din ţară. Această producție excedentară depășește consumul intern instantaneu, obligând SEN să exporte surplusul către țările vecine pentru a menține echilibrul frecvenței din rețea. Avem frecvent în aceste zile vârfuri de export net de zi de peste 2.000 MW.
Cu toate acestea, modelul se inversează dramatic odată cu apusul. Când producția solară scade la zero, iar Hidroelectrica funcționează la capacitate redusă din cauza secetei sau a debitelor mici, sistemul devine puternic dependent de importuri scumpe, pentru a acoperi cererea de seară şi marcăm, zi de zi, vârfuri de import net în jurul a 2.000 de MW. Şi asta doar pentru că am ieşit din episodul de caniculă, pentru că, în caniculă, importul de energie urcă seara şi la 2.500 MW.
În acest peisaj volatil, energia în bandă – asigurată de termocentralele pe cărbune și pe gaze – devine colacul de salvare și pilonul principal de securizare a aprovizionării. Spre deosebire de sursele regenerabile intermitente, centralele termoelectrice furnizează o putere constantă, previzibilă și controlabilă, indiferent de condițiile meteorologice. Mai mult, grupurile se pot porni mai repede, în intervale de ore
Cărbunele (lignitul) și hidrocarburile (gazele naturale) acționează ca un scut împotriva black-out-urilor. În momentele de criză energetică, atunci când importurile devin prohibitive ca preț sau indisponibile regional, grupurile energetice pe gaz și cărbune sunt pornite sau menținute în rezervă strategică pentru a asigura flexibilitatea instantanee și a stabiliza tensiunea din rețea.
De aceea, Ministerul Energiei şi Dispecerul Energetic Naţional au ordonat intrarea de urgenţă în producţie a unui grup ţinut în rezervă la Rovinari şi a CET Progresu. Împreună, termocentralele pe gaze şi cărbune acontează zilnic circa 2.400 MW în bandă, adică ceva mai mult de 30% din toată generarea internă, însă exact acea componentă cea mai importantă – producţie continuă 24/24 care păstrează funcţional SEN, în aceste condiţii meteo dificile.
Fără aportul esențial al energiei în bandă furnizate de termocentrale, SEN nu ar putea supraviețui tranziției dintre producția solară masivă diurnă și consumul rigid de seară, transformând starea de alertă într-o vulnerabilitate sistemică majoră. Mai mult, o producţie consistentă de energie în bandă are rolul de a calma preţurile de piaţă ale energiei, fără oscilaţii în sus enorme seara, la vârful de consum.
