În România, dar și oriunde în lume, distilatele din vin precum coniacul și vinarsul atrag tot mai mulți entuziaști. Asociate atât cu ocazii speciale, cât și cu degustări relaxate, aceste băuturi ridică însă întrebări: ce le deosebește cu adevărat? Deseori sunt privite ca interschimbabile, deși fiecare are o poveste distinctă. Cunoașterea diferențelor oferă nu doar avantajul alegerii potrivite, ci și aprecierea autenticității fiecăreia. Această confuzie provine, în mare parte, din faptul că ambele provin din vin distilat, maturat apoi cu grijă, dar istoria, procesul tehnologic și contextul cultural le acordă personalități proprii.

Din ce sunt făcute și unde se produc?

Coniacul și vinarsul își împart rădăcinile în procesul de obținere, dar se despart la nivel de origine și reglementare. Coniacul este, în mod exclusiv, un distilat din vin alb obținut doar în regiunea Cognac, Franța, sub incidența unor reguli stricte stabilite de sistemul AOC (Appellation d’Origine Contrôlée). Soiurile de struguri preferate, cum sunt Ugni Blanc, Folle Blanche sau Colombard, oferă baza pentru finețea specifică coniacului. 

La polul opus, vinarsul se produce pe teritoriul României, în zone cu bogată tradiție viticolă: Vrancea, Jidvei, Moldova, Transilvania. Tradițiile locale și diversitatea soiurilor dau vinarsului o gamă amplă de arome – de la note florale proaspete, la accente mai robuste de stejar. Termenul provine din adaptarea germanului “Weinbrand”, adică “vin ars”, iar abordarea este mult mai flexibilă decât în cazul coniacului. Astfel, fiecare categorie păstrează o amprentă a locului și a tradiției din care provine. Comandă online vinars de la Nitela Shop!

Perspectiva geografiei și a terroir-ului merită subliniată: dacă coniacul reflectă disciplina și uniformitatea unui savoir-faire francez consacrat, vinarsul traduce spiritul inventiv al domeniilor românești, marcate de diversitate agricolă. Această distincție se răsfrânge nu doar asupra aromei, ci și a felului în care fiecare băutură este privită pe piață sau la reuniunile de familie.

Cum decurge producția și ce relevă despre caracterul băuturii?

Procesul de distilare evidențiază diferențe semnificative între cele două. În Franța, coniacul presupune dublă distilare în alambicuri de cupru denumite Charentais, într-o perioadă strict delimitată între 1 octombrie și 31 martie. Aceasta este urmată de o maturare de minimum doi ani în butoaie de stejar franțuzesc. Cele mai cunoscute case de coniac (Hennessy, Rémy Martin, Martell, Courvoisier) adaugă valoare unui produs care traversează generații. Clasificările de tip VS, VSOP sau XO informează consumatorul cu privire la vârsta distilatelor incluse în amestec.

Vinarsul, pe de altă parte, permite o mai mare libertate de interpretare. Distilerii românești aleg metode diverse; unii producători mizează pe dublă distilare, alții pe o abordare simplificată. Sortimentele premium pot ajunge la maturări de 20-30 ani, în butoaie realizate adesea din stejar local. Nu există un calendar impus al distilării, iar clasificările (indicate de stele pe etichetă) diferă de la un brand la altul. Spre exemplu, Brancoveanu vinars VS, 0.7L ilustrează modul în care tradițiile locale pot da naștere unui produs recunoscut internațional.

Această varietate de procese oferă vinarsului o paletă aromatică mai largă, însă calitatea este strâns legată de priceperea și preocuparea fiecărei distilerii. Din acest motiv, un consumator interesat va analiza detalii precum proveniența, modul de distilare și durata maturării, nu doar eticheta.

Ce arome și caracteristici deosebesc fiecare băutură?

Experiența degustării relevă particularități frapante. Coniacul tinde spre rafinament și finețe, cu arome ca vanilia, caramelul, fructele uscate sau note subtile de migdale, tabac și stejar. Postgustul este adesea prelung, iar textura – catifelată. De partea cealaltă, vinarsul încântă prin gusturi mai directe, uneori cu accente proaspete de fructe, flori sau ierburi și note specifice stejarului românesc. Un exemplu, sortimentul de mai sus de la Brâncoveanu, aduce laolaltă smochină uscată, migdale prăjite și o tușă lemnoasă-citrică.  

Păstrarea fiecărei note aromatice ține nu doar de materia primă, ci și de specificul butoaielor de maturare sau de proporțiile amestecului folosit de fiecare brand. Alegerea unui pahar adecvat – de tip snifter sau tulip – și servirea la temperatura camerei contribuie la descoperirea fiecărui strat gustativ. Majoritatea cunoscătorilor recomandă păstrarea băuturii neat, fără gheață, pentru a nu ”dilua” experiența aromatică.

Dincolo de tehnică, o comparație atentă între coniac și vinars poate constitui un exercițiu util de antrenare a simțurilor și de înțelegere a preferințelor personale.

O explorare atentă a acestor spirtoase scoate la iveală nu doar diferențe de procedeu sau gust, ci și legăturile subtile dintre teritoriu, tradiție și inovație. Ori de câte ori deschideți o sticlă de coniac sau de vinars, vă bucurați nu doar de arome, ci de o filă din istoria și cultura locului. Fie că explorați varietatea franțuzească sau vă bucurați de inovațiile locale, gustul autentic va reflecta mereu istoria și cultura pe care le reprezintă.