La 19 februarie 2026, România marchează împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, figură emblematică a sculpturii universale și fondator al artei moderne. Instituită oficial prin lege de către Parlamentul României în anul 2015, ziua națională dedicată artistului, alături de inițiativa legislativă intitulată „Anul Constantin Brâncuși”, readuce în atenția publică dimensiunea creativă a operei sale, parcursul biografic și contribuția decisivă la patrimoniul cultural național și internațional.
Această aniversare oferă un cadru privilegiat pentru organizarea de expoziții, evenimente culturale și proiecte educaționale, concepute pentru a facilita apropierea publicului de moștenirea artistică a lui Constantin Brâncuși și pentru a încuraja dezvoltarea creativității în rândul noilor generații de artiști.
”Brâncuși este mai mult decât un artist; este mult mai mult decât un creator care, prin opera lăsată, a modificat limbajul sculpturii în lume. Brâncuși este o întâlnire. Acel gen de intersecție spirituală care lasă urme; odată ce te-ai ‘întâlnit’ cu o lucrare a sa, ceva ți se modifică în registrul sufletesc, mental. E ca și cum ai înțelege dintr-odată că simplitatea este cheia de descifrare a absolutului”, afirmă ministrul Culturii, Demeter Andras.
Brâncuși a dus la alt nivel conjuncția dintre SIMPLITATE și ABSOLUT – consideră ministrul.
”Cunoscutul sculptor britanic Henry Moore afirma despre Brâncuși că ‘la el forma devine conștientă de sine’. Felul în care a intervenit asupra materiei, nu doar pentru a-i da ‘viață’, cum se spune, ci pentru a-i da gândire proprie a produs un salt de calibru spiritual; a schimbat vibrația materiei, fie că vorbim de marmură, bronz sau lemn…. El a dus la alt nivel conjuncția dintre SIMPLITATE și ABSOLUT; a dus la alt nivel raportul dintre frământarea profană a umanității și nevoia sacră de infinit. A oferit materiei proprietatea de a deveni mișcare în nemișcare, în timp real, sub ochiul privitorului”, subliniază ministrul Culturii.
Brâncuși a creat cu o forță aproape mitică și a condus forma cu autoritate, dar și cu o rigoare neobosită, mai spune acesta.
”Nimic nu era întâmplător. A iubit fotografia și a practicat-o din pasiune, ca pe o altă formă de explorare artistică. Era fascinat de felul în care cade lumina pe suprafețe, de tensiunea dintre plin și gol, de echilibrul compoziției. Atelierul său era un spațiu gândit aproape scenografic, unde fiecare obiect avea un rol. Fiecare lucrare dialoga cu lumina. Acolo, în atelierul său din Paris, în seri incandescente, se anturau spirite exuberante și controversate: Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp, Fernand Leger. Era un loc al unei efervescențe creatoare aproape continue. Brâncuși trăia în acea stare de ardere interioară”, dezvăluie ministrul Culturii.
Cu toate că a legat prietenii strânse cu mari personalități ale vremii, Brâncuși a rămas fidel propriei viziuni.
”Nu s-a revendicat niciodată de la curentele vremii. Nu s-a lăsat absorbit de cubism sau de suprarealism. Nu și-a trădat niciodată apartenența spirituală la locul din care a plecat. A locuit la Paris, dar a fost mereu locuit de România. De verticalitatea ei. De sobrietatea ei. De esența ei. Această verticalitate este, poate, una dintre cele mai importante moșteniri pe care ni le-a lăsat. Iar dacă ne uităm nu doar la sau înspre, ci și întru sensul creației sale, simțim că Brâncuși e mai degrabă tăcerea dintre două rotunjiri în bronz, decât strigătul de revoltă și indignare al unui artist rebel”, este mesajul ministrului Culturii, la 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși.
