Aproape jumătate dintre angajații români se confruntă cu oboseală provocată sau agravată de muncă, iar cei foarte performanți pot ajunge să ceară ajutor abia când nu mai reușesc să susțină ritmul profesional.
45% dintre angajații din România se confruntă cu burnout, față de 37% la nivelul Uniunii Europene.
Potrivit studiului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, 40% dintre angajații români indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca problemă, în timp ce 24% menționează stresul, depresia sau anxietatea.
Un alt indicator este percepția asupra sănătății mintale la locul de muncă: 55% dintre angajații români cred că dezvăluirea unei astfel de probleme le-ar putea afecta negativ cariera, față de 48% dintre angajații europeni.
Specialiștii psihoterapeuți spun că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde mult timp semnele epuizării. Ele continuă să-și îndeplinească sarcinile, chiar dacă somnul, energia și starea emoțională se deteriorează. Problemele pentru care cer ajutor sunt mai degrabă insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau simptomele fizice. Uneori, punctul de cotitură este un atac de panică, un conflict la serviciu sau imposibilitatea de a mai face față unor sarcini care înainte păreau ușor de gestionat.
Printre semnele timpurii se numără trezirile nocturne cu gânduri despre muncă, oboseala care nu trece după weekend sau concediu, iritabilitatea, nevoia crescută de control, izolarea socială și dificultatea de a se relaxa fără sentimentul de vinovăție.
Un angajat aflat în epuizare poate munci mai mult, poate accepta sarcini suplimentare și poate verifica excesiv ceea ce face. În timp, însă, pot apărea probleme de concentrare, erori, conflicte și distanțare față de muncă.
Un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie, limite privind disponibilitatea în afara programului și posibilitatea de a discuta dificultățile sunt elemente importante pentru prevenirea epuizării.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul drept un fenomen ocupațional asociat stresului cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu drept un diagnostic medical în sine, arată Mediafax.
