Reforma promisă de guvern s-a oprit la nivel declarativ. În timp ce discursul oficial vorbeşte despre eficienţă şi digitalizare, realitatea arată un stat la fel de încărcat de agenţii, direcţii şi instituţii, care au acelaşi obiect de activitate, arată o analiză a Ziarului Financiar.

În multele sale pachete de „eficien­tizare“ prezentate anul acesta, guvernul a promis o reformă a aparatului public, o restructurare me­nită să reducă birocraţia, supra­punerile de competenţe şi costurile adminis­trative. În realitate, statul român a rămas la fel de greoi, cu ministere care au mai multe instituţii, agenţii şi direcţii în subor­dine decât la începutul anului. Reforma a rămas, deocamdată, doar pe hârtie.

O analiză a structurii ministerelor şi a Secretariatului General al Guvernului (SGG) arată că, între ianuarie şi noiembrie 2025, în loc să fie redus numărul entităţilor din subordine, în mai multe cazuri acesta a crescut.  Per total, numărul entităţilor aflate în subordinea ministerelor şi a Secretariatului General al Guvernului se ridică la 180, fără a lua în considerare Ministerul Sănătăţii, 180 de agenţii cu organigrame separate, directori, secretare, şoferi, bugete separate.

Pe primul loc în lista ministerelor şi instituţiilor cu cele mai multe entităţi în subordine sau în coordonare este Secretariatul General al Guvernului(SGG), care coordonează 30 de departamente, agenţii şi instituţii, ceea ce îl transformă într-un adevărat „guvern în miniatură“. SGG pare să fie sufocat de un număr excesiv de agenţii şi departamente, fiecare cu propriile structuri de conducere şi bugete.

Unele dintre agenţiile coordonate de SGG au roluri care par să se suprapună, de exemplu Autoritatea Competentă de Reglementare a Operaţiunilor Petroliere Offshore la Marea Neagră şi Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale ar putea colabora mai strâns sau chiar fuziona, având în vedere domeniul similar de activitate.

Ministerul Afacerilor Interneeste pe poziţia a doua în clasament, cu peste 20 de structuri în subordine, de la direcţii generale şi inspectorate la cluburi sportive şi centre de psihosociologie. Subordonatele sale acoperă totul – de la poliţie şi jandarmerie până la paşapoarte, arhive, imigraţie şi aviaţie. În teorie, eficienţa ar trebui să crească odată cu specializarea. În practică, cresc doar aparatul şi bugetul aferent.

Ministerul Educaţiei, Ministerul Agriculturii, Ministerul Economiei şi Ministerul Muncii sunt printre cele mai relevante exemple ale unui paradox administrativ: vorbim despre „reforma statului“, dar, în practică, apar tot mai multe instituţii, birouri şi centre, care dublează competenţe deja existente.

Ministerul Educaţiei, unul dintre cele mai încărcate ministere, a adăugat, în ultimele luni, noi structuri şi a reorganizat altele, fără ca efectul să fie o simplificare reală. În ianuarie 2025 figurau în subordine circa 18 instituţii şi agenţii; în noiembrie, lista a depăşit 20 de entităţi distincte. Pe lângă instituţiile tradiţionale – inspectorate, agenţii de asigurare a calităţii, editura Didactică şi Pedagogică sau ANPCDEFP – au apărut noi centre şi unităţi, precum Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare (care a înlocuit CNPEE), şi extinderea Agenţiei Naţionale pentru Calificări.

Mai mult, au fost menţinute structuri cu rol vag definit, cum ar fi centrele de formare continuă pe criterii lingvistice sau culturale. Cu alte cuvinte, „reforma“ a însemnat o reaşezare de nume, nu o reducere de complexitate.

Ministerul Munciia preluat şi fostul minister al Familiei şi s-a transformat. În ianuarie 2025 avea 6 instituţii subordonate, iar, în noiembrie, lista a ajuns la peste 10 entităţi, inclusiv una numită Societatea „Biroul de Turism pentru Tineret“ (BTT). Astfel, aparatul administrativ nu doar că nu s-a subţiat, ci s-a diversificat şi mai mult. Fiecare nouă agenţie aduce un nou buget, un nou consiliu de conducere, o nouă organigramă şi, inevitabil, noi costuri pentru contribuabili.

Guvernul a vorbit, în 2025, despre un stat „eficient, digital şi suplu“. Realitatea din tabelele ministerelor arată, însă, un stat tot mai greu, tot mai scump şi tot mai departe de performanţă. Reforma promisă a fost, până acum, doar o reformă din vorbe.