Un medicament experimental a prelungit durata de viață a șoarecilor de laborator cu aproape 25%, alimentând speranțele că acesta ar putea încetini și îmbătrânirea umană. Oamenii de știință de la Laboratorul MRC de Științe Medicale, Imperial College London și Duke-NUS Medical School din Singapore au investigat o proteină numită interleukina-11, cunoscută pentru creșterea inflamației odată cu vârsta, arată BBC.
Șoarecii tratați cu medicamentul au fost supranumiți „bunici supermodel” datorită aspectului lor tineresc. Aceștia au fost mai sănătoși, mai puternici și au avut mai puține cazuri de cancer comparativ cu cei netratați. În două experimente distincte, șoarecii modificați genetic pentru a nu produce interleukina-11 și cei tratați cu medicamentul după vârsta de 75 de săptămâni au arătat o creștere a duratei de viață cu 20-25%.
Domeniul cercetării îmbătrânirii este în plină expansiune, cu cercetătorii încercând să manipuleze procesele moleculare ale îmbătrânirii. Echipa de cercetători a descoperit că eliminarea interleukinei-11 poate avea efecte semnificative asupra sănătății și longevității șoarecilor, inclusiv îmbunătățirea funcției musculare și reducerea fragilității.
Medicamentul este deja testat pe oameni pentru tratarea fibrozei pulmonare, dar nu se știe încă dacă va avea același efect anti-îmbătrânire. Profesorul Stuart Cook, unul dintre cercetători, a subliniat importanța datelor și potențialul transformator al acestui tratament. El și colegii săi cred că eliminarea interleukinei-11 poate juca un rol crucial în încetinirea procesului de îmbătrânire.
Există însă multe întrebări fără răspuns, inclusiv dacă efectele observate la șoareci pot fi replicate la oameni și dacă efectele secundare vor fi tolerabile. Deși interleukina-11 joacă un rol în dezvoltarea timpurie a corpului uman, cercetătorii cred că mai târziu în viață, această proteină contribuie la îmbătrânire.
Profesorul Cook a comparat abordarea medicamentelor anti-îmbătrânire cu restricția calorică, subliniind că un medicament ar fi mai ușor de adoptat de către oameni. Cercetătorii sunt optimiști, dar conștienți de provocările și limitările actuale.
Profesorul Ilaria Bellantuono, de la Universitatea din Sheffield, a declarat că datele par solide și că aceasta ar putea fi o terapie potențială pentru combaterea îmbătrânirii. Totuși, există provocări legate de costuri și aplicabilitate pe scară largă la oameni. Această descoperire reprezintă un pas important către înțelegerea și manipularea îmbătrânirii, deschizând noi orizonturi pentru cercetările viitoare.
