A fost descoperit un nou microcontinent, iar echipa de cercetători consideră că a fost format în urmă cu aproximativ 58 de milioane de ani.
Strâmtoarea Davis e un corp de apă care leagă Marea Labrador și Golful Baffin, între Groenlanda și Canada. Zona a intrigat mult timp oamenii de știință datorită caracteristicilor sale geologice complexe. Cercetări recente au scos la iveală un aspect fascinant al acestei regiuni – un microcontinent format prin procese complexe ale plăcilor tectonice. Această descoperire aruncă o nouă lumină asupra istoriei tectonice a Atlanticului de Nord și oferă o perspectivă asupra formării continentelor. Acest micro-continent a fost denumit proto-microcontinentul Strâmtorii Davis.
O echipă de geologi de la Universitatea Uppsala din Suedia și de la Universitatea Derby din Regatul Unit a identificat un bloc izolat de scoarță continentală groasă în Strâmtoarea Davis. Această formațiune, care măsoară 19-24 de kilometri grosime, a fost probabil separată de Groenlanda din cauza extinderii est-vest de-a lungul marginii sale. Formarea acestui microcontinent este atribuită procesului de propagare a fundului mării, care a avut loc între Groenlanda și America de Nord. Acest proces a mai format Marea Labrador și Golful Baffin, legându-le prin Strâmtoarea Davis. O fază crucială de extindere est-vest de-a lungul marginii Groenlandei a dus la desprinderea acestui bloc continental.
„Un laborator natural ideal”
Dr. Jordan Phethean, de la Universitatea din Derby, care a făcut parte din echipa de cercetare, a explicat de ce descoperirea este semnificativă.
„Modificările bine definite ale mișcării plăcilor, care au loc în Marea Labrador și în Golful Baffin, care sunt afectate de complicații externe relativ limitate, fac din această zonă un laborator natural ideal pentru studiul formării microcontinentelor. Riftingul și formarea microcontinentelor sunt fenomene absolut continue – cu fiecare cutremur am putea lucra la următoarea separare a microcontinentelor. Scopul muncii noastre este să înțelegem formarea lor suficient de bine pentru a prezice această evoluție foarte viitoare”, a spus cercetătorul.
